am pierdut trenul

- Adu-mi servieta, Marioara.!
- Pleci?
- Plec.
- Unde te duci?
- La Timisoara.
- Nu stai la masa?
- N-am vreme.
- Stai de mananca.
- Iau ceva din gara…Aurevoir!
- Cand vii?
- Azi ce-i?… Marti?
- Cum s-a nimerit tocmai marti…
- Nu-i problema… Mie imi aduce noroc… Pai daca miercuri ajung… pana ispravesc… joi … cel mai tarziu vineri sunt inapoi.
- Sa-mi aduci ceva de acolo
- Ce sa-ti aduc?
- Ce vrei tu.
- Nu stiu, poate….
Cum i- a plecat sotul – avocatul Popescu – Marioara a deschis fereastara, s-a asezat la pian si a inceput sa cante.
- Pass! Se aude cineva la fereastra
- Cine-i?… Tu esti Aurică?… Vai ce m-ai speriat! Nu te-a vazut nimeni? Stai sa inchid fereastra… De unde vii?
- De la Ploiesti. Am vandut toata marfa.
- Ai mancat?
- Nu. Barbatu-tau unde e?
- A plecat…
- Serios?
- Da. Vine poimaine. Suntem singuri. Ce vreai sa mananci? Am friptura, struguri, branza…
- Vin?
- Si rosu si alb…
Au mancat si s-au bagat in pat.
Dar la un lucru nu s-ar fi asteptat nimeni. La mijlocul noptii, vocea lui Popescu rasuna la fereastra:
- Deschide, Marioara! Nu te speria, eu sunt.
In casa discutii:
- Pe unde sa ies?
- N-ai pe unde sa iesi…o sa te intalnesti cu el… Baga-te sub pat
- Deschide, n-auzi?
- Asteapta nu gasesc chibriturile…
Adunand toate hainele, le arunca sub pat si apoi merge sa deschida usa
- Cum ai venit?
- Am pierdut trenul… Cu doaua minute am fost in intarziere..
- Ce ghinion afurisit…
- De…
- Ti-am zis ca martea nu e bine sa pleci…
- Adevarat, zau… Tren afurisit… Faceam de bani daca ajungeam la Timisoara. Imi promisese unu un caz… sigur il castigam.
- Ce faci?… nu aprinde lumina… ma doare rau capul. N-am putut dormi… parca aveam un presentiment… ma gandeam la tine. Du-te si ia-mi niste pastile.
- De ce nu mi-ai spus? Am apucat de m-am dezbracat.
- Ia-ti numai pantalonii si pardesiul.
- Lasa, maine.
- Fii dragut, nu mai pot…
- Bine…
Popescu lua pantalonii de pe spatarul scaunului si pleca. Bagand mana in buzunar dadu peste un teanc de bani. Se uita nedumerit si abia baga de seama ca pantalonii nu erau ai lui.
Intors acasa, Popescu aprinse lumina si incepu sa inspecteze toata casa, apoi se baga linistit in pat langa sotia sa.
Dimineata, cand s-au trezit, el privea gandindu-se in vag. Ea incremenise cu ochii la pantaloni.
- Ce te uiti?
- Draga, iarta-ma: sunt vinovata.
- Nu esti vinovata deloc.I-am murdarit in gara.Te rog doar sa-i curati, si nu-i nevoi sa te grabesti: daca pierd trenul…e cu noroc…si pana la urma vine altul.